Albania
Albania este o ţară relativ mică, întinzându-se pe aproximativ 29.000 km², în sud-estul Europei, cu ieşire la Marea Adriatică şi Marea Ionică, fiind despărţită de Italia prin Strâmtoarea Otranto şi înconjurată de la nord la sud de Muntenegru, Serbia, Macedonia şi Grecia. În mare parte relieful ţării este muntos (cel mai înalt vârf având 2.753 m, Muntele Korabi, aflat la graniţa cu Macedonia). Din cauza reliefului populaţia este concentrată în partea de centru-sud, în zonele de câmpie. Zona de coastă a Albaniei se întinde până la 450 km, cea Adriatică fiind lină, cu plaje, golfuri şi câmpii aluviale create de râurile care se varsă în mare, iar cea Ionică având un relief mai accidentat, stâncos şi cu munţi ridicându-se practic din mare.
 |
| Albania văzută din spaţiu |
Scurtă istorie
În perioada antică
teritoriul Albaniei, Iliria, făcea parte din Imperiul Roman, cuprinzând
părţi din Dalmaţia, Macedonia şi Moesia Superioară. După segregarea imperiului
în 395 d.Hr., Iliria a trecut de partea Imperiului Bizantin, sub acesta, în
evul mediu, albanezii fiind pentru prima oară recunoscuţi ca şi etnie
distinctă. După numeroase invazii, în secolul al XV-lea, Albania a fost
cucerită de Imperiul Otoman. Timp de 400 de ani ţara a fost dominată de turci,
câştigându-şi independenţa abia în 1912 cu un guvern condus de Ismail Qemali.
Întregirea a durat însă doar un an, până în 1913, când regiunea Kosovo care la
vremea respectivă reprezenta aproximativ o treime din teritoriul ţării, a fost
cedată Serbiei.
Cele două Războaie Mondiale care au urmat şi-au spus şi ele cuvântul. După 11
ani de monarhie, Albania a fost ocupată de Musolini în 1939 şi de armatele lui
Hitler în 1943. Partidul Comunist a preluat puterea în 1944 izgonind ocupanţii
străin din ţară dar impunând, la scurtă vreme, un regim totalitar cu Enver
Hoxha ca şi preşedinte. Regimul comunist a avut asupra Albaniei un efect
asemănător cu cel din România. În 1991, ţara a ieşit din comunism sărăcită,
după 50 de ani de izolare. Regimul din Albania interzisese în toţi aceşti ani
orice fel de legătură cu exteriorul, fie că era vorba de împrumuturi, credite
sau investiţii. În 2009 ţara a devenit membră NATO şi la momentul actual
încearcă să intre în UE.
Atracţii turistice separate
după zona geografică.
TIRANA
Tirana este capitala ţării şi,
binenţeles, cel mai important centru politic, administrativ şi economic. Situat
în centrul ţării, Tirana este un oraş relativ tânăr, fiind fondat în 1614 de un
paşă local care a construit atunci 3 clădiri ce au reprezentat mai târziu
nucleul oraşului: o moschee, o baie turcească şi o brutărie. Astăzi, în acel loc
se află monumentul Partizanului Necunoscut. După 1920, când s-a luat hotărârea
ca oraşul să fie transformat în capitală, Tirana a început să se dezvolte din
mai multe puncte de vedere.
Turnul cu ceas al Tiranei,
înalt de 35 m, a fost construit în 1822. Până 1970 a fost cea mai înaltă
clădire a capitalei. Arhitectura sa are influenţe italiene şi înainte a avut un
clopot veneţian ce suna din oră în oră. Podul Ura e Tabakeve este un mic pod
aflat pe Bulevardul Ioana d’Arc, înalt de aproape 8 m. Podul este un monument
istoric restaurat, construit în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Pe
strada Naim Frasheri se poate admira mozaicul de Tirana, cel mai vechi obiect
din capitală, despre care se crede că a făcut odată parte din podeaua unei vile
romane din secolul al III-lea. Pe lânga acestea, în Tirana mai pot fi vizitate
zidurile castelului împăratului Iustinian, mormântul lui Kaplan Paşa, cimitirul
martirilor naţionali (cimitirul este localizat pe un deal oferind şi o
privelişte de ansamblu asupra capitalei), muzeul de istorie, muzeul arheologic,
muzeul ştiinţelor naturii, galeria naţională de artă, casa memorială a
pictorului Sali Shijaku.
 |
| Turnul cu ceas |
 |
| Podul Ura e Tabakeve |
În vecinătatea Tiranei se mai află o serie de monumente ce merită vizitate. Castelul Petrela se află între Tirana şi Elbasan şi este ridicat pe un deal stâncos, lângă satul cu acelaşi nume. Castelul are o formă triunghiulară, cu două turnuri şi a fost construit în secolul al XV-lea. Castelul oferă vizitatorilor o privelişte spectaculoasă asupra dealurilor şi văilor din jur iar în interiorul său se află un restaurant.
 |
| Castelul Petrela |
Castelul Kruja, o altă cetate din
apropierea Tiranei, a fost construit în secolele V-VI şi are o formă ovală. În
interiorul cetăţii se află un turn cu ceas, două muzee, o baie turcească din
secolul al XV-lea şi un bazar ce a avut aceeaşi funcţie şi în secolul al
XV-lea.
 |
| Castelul Kruja |
Albanopolis, aflat pe drumul spre Kruja, este un castel iliric despre care albanologul austriac Hahn spunea că ar fi fost principala aşezare a tribului Alban, cei din al căror nume îşi trage astăzi ţara denumirea. Se pare că cetatea a fost abandonată în secolul al II-lea şi doar o mică parte din zidurile sale mai sunt vizibile azi.
Parcul Naţional Dajti se află la 26 km est de Tirana şi cuprinde muntele
Dajti, cu vârfurile sale. Din cauza poziţiei sale dominante asupra capitalei,
muntele mai este numit şi „balconul natural al Tiranei”. Parcul se întinde pe
3.300 ha cuprinzând, pe lângă munte, şi Câmpia Dajti, locul unde se găsesc
câteva hoteluri, pensiuni şi restaurante şi unde turiştii organizează
picnicuri. Parcul protejează câteva specii de floră şi faună specifice
zonei. Alte obiective naturale din vecinătatea Tiranei: peştera
Pellumbas, gorganul Myrdari, valea Erzen şi Parcul Mare al Tiranei.
ALBANIA CENTRALĂ
Berat este unul
dintre cele mai frumoase oraşe ale ţării fiind conservat ca şi un oraş-muzeu de
către regimul comunist. Berat, cunoscut şi sub numele de „Oraşul celor o mie de
ferestre”, a fost supranumit astfel după şirul de case albe rămase din timpul
Imperiului Otoman ce urcă dealul spre castelul oraşului. Ceea ce face oraşul
special este istoria acestuia, istorie ale cărei urme se pot vedea la fiecare
pas. Berat a fost pentru o scurtă perioadă capitala Albaniei libere dar înainte
de aceasta ilirii, bizantinii, bulgarii, sârbii şi turcii şi-au spus cuvântul
asupra arhitecturii.
 | |
| Arhitectura oraşului Berat |
Castelul din Berat este unul dintre cele mai masive monumente istorice din Balcani. Asemănător cu o fortăreaţă, castelul lasă impresia că face parte din dealul pe care a fost construit. Temelia şi fortificaţiile sale au fost construite în perioada ilirică, secolele II-IV î.Hr. În interiorul castelului atracţiile turistice sunt reprezentate de cele 14 biserici ale sale dintre care cea mai cunoscută este Catedrala Adormirii Maicii Domnului (acum Muzeul Artei Medievale) care datează din 1797 şi are o arhitectură tipic otomană.
 | |
| Castelul din Berat |
Bylis este o veche cetate ilirică aflată
lângă satul Hekal. A fost construită în secolul al III-lea î.Hr. şi era un
centru economic, politic şi cultural pentru locuitorii de atunci ai regiunii.
Zidurile înconjurătoare ale cetăţii o scot în evidenţă. Au 2.250 m lungime şi
8-9 m înălţime şi sunt extrem de bine conservate. În ruinele vechii cetăţi se
pot vizita amfiteatrul cu scările sale semicirculare, Basilica C, o biserică
construită aici în Evul Mediu cu un mozaic spectaculos, şcoala ce provine din
secolul al III-lea î.Hr. şi băile cu ape termale. În apropierea de Bylis mai
poate fi vizitată şi o altă cetate asemănătoare, din aceeaşi perioadă: Nikaia
(secolul al V-lea î.Hr.).
Ardenica este o
mânăstire aflată la 10 km depărtare de oraşul Fier supranumită şi
„Castelul Myzeqe”. Este o mănăstire ortodoxă şi singura încă locuită din
Albania. Datează din secolul al X-lea, când a fost construit nucleul actual al
mănăstirii. Via Egnatia, drumul ce lega Roma de Costantinopol trecea pe lângă
mănăstire. Aici poate fi vizitată biserica Sf. Maria, biserica centrală a
mănăstirii cu arhitectura şi picturile sale specifice realizate de pictori
albanezi locali.
În Albania centrală se află două canioane ce merită explorate: Canionul
Osum şi Canionul Gradec. Primul se întinde pe 15 km şi are
o adâncime de 3 km având văi de o frumuseţe specifică, săpate în calcar.
Canionul Gradec se află pe valea râului Osum şi este mai mic decât primul având
doar 4 km în lungime şi cu pereţi abrupţi de până la 40 m. Peştera
Pirigoshi, aflată în apropiere de Canionul Gradec se află la 450 m înălţime
deasupra nivelului mării, fiind astfel peştera situată la cea mai mare înălţime
din Albania. Intrarea peşterii are 12 m lăţime şi 4-5 m înălţime. Până în
prezent peştera a fost explorată până la 1.853 m adâncime, aşadar nu se
cunoaşte lungimea sa exactă, şi reprezintă o atracţie pentru turişti deoarece
cele două largi coridoare ale sale pot fi cu uşurinţă vizitate. Sunt şi
locuri unde terenul este acoperit de micro-organisme, ceea ce face să pară că
pereţii peşterii sunt înfăşuraţi într-un covor alb.
 |
| Canionul Osum |
ALBANIA ESTICĂ
Korca este principalul oraş din această regiune a Albaniei.
 |
| Centrul oraşului Korca |
Tradiţiile şi arhitectura sa sunt din
perioada otomană dar în apropierea oraşului au fost găsite rămăşiţe arheologice
din perioada neolitică dovedind că zona a fost locuită acum 6 mii de ani. De
asemenea, pe lângă cele otomane, în oraş există urme bizantine şi ilirice. În
Korca pot fi vizitate catedrala ortodoxă, Muzeul artei medievale (are 7.500 de
exponate ce arată tradiţia, originalitatea şi cultura urbană a oraşului, unele
dintre aceste exponate provin chiar şi din epoca fierului sau epoca de bronz), Muzeul
Educaţiei (locul primei şcoli cu predare în limba albaneză, construită în
1887), Muzeul Preistoriei, Muzeul artei orientale din Bratko, Casa memorială a
pictorului Vangjush Mio, „Lacrimile Păşunii” (Lendina e Loteve, loc cu
încărcătură istorică, locul de unde sute de tineri din zonă au migrat, şi-au
părăsit familiile, pentru a lucra în alte locuri din ţară sau din afara
acesteia) şi cimitirul soldaţilor francezi din Primul Război Mondial. Oraşul
este cunoscut şi pentru tradiţiile muzicale locale. Există aici şi un tip de
cântece specifice numite „serenadele din Korca”, acompaniate la chitară.
Elbasan este al
treilea oraş ca mărime din ţară. Se află la 54 km depărtare de capitală şi îşi
are rădăcinile până în trecutul antic al ţării. În trecut, aşezarea reprezenta
punctul de intersecţie dintre rutele comerciale nord-sud şi est-vest şi era al
doilea cel mai important port pe Via Egnatia. Aşezarea a fost şi un important
centru educaţional, aici a fost înfiinţat primul liceu din Albania, Nolmaja e
Elbasanit, în 1909. Elbasan ascunde o serie de obiective culturale ce merită
vizitate. Cel mai important este Castelul Elbasan ce stă drept mărturie pentru
importanţa sa militară în perioada otomană. Zidul sudic al cetăţii este încă
parţial intact iar turnul sud-vestic (cetatea a avut pe vremuri 26 de turnuri
construite la distanţe egale pe zidul lung de 9 m al cetăţii) al aşezării a
fost construit de sultanul Mehmet al II-lea utilizând materiale rămase din
epoca romană şi din epoca bizantină.
 |
| Zidurile cetăţii Elbasan |
Interiorul cetăţii ascunde baia
turcească a lui Sinan Paşa, o construcţie extrem de bine conservată provenită
din secolul al XIX-lea. Alte obiective importante din Elbasan sunt Moscheea
Naziresha, provenită din secolul al XVII-lea, una dintre puţinele moschei
denumite după o femeie, băile turceşti din secolul al XVI-lea, Muzeul
Etnografic, turnul cu ceas.
Voskopoja se află la 20 km de Korca. Acum un sat, în trecut aşezarea a fost un
oraş înfloritor fondat în jurul anului 1338, un important centru cultural al
Albaniei. Oraşul a găzduit în trecut 24 de biserici, dintre care doar 7 au
supravieţuit până azi. Cu toate acestea aşezarea rămâne ca dovadă a unei
perioade înfloritoare din istoria regiunii ce poate fi observată în structura
clădirilor şi în străzile pietruite folosite încă şi astăzi.
Tot
la distanţă de 20km de Korca se află satul Dardha, situat la 1.344
m deasupra nivelului mării, într-o depresiune. A fost fondat în anii 1600,
fiind o aşezare mai tânără decât Voskopoja şi mai puţin înfloritoare. Cu toate
acestea aşezarea este considerată o destinaţie preferată a turiştilor din
pricina multiplelor ape naturale ce izvorăsc de aici (unele dintre ele cu
calităţi terapeutice) şi a pârtiilor sale benefice pentru practicarea
sporturilor de iarnă.
În regiunea răsăriteană a Albaniei se află Parcul Naţional Prespa,
cel mai mare parc naţional alţării, ce se întinde pe 27.750 ha la graniţa cu
Grecia şi Macedonia, incluzând lacul Prespa, peştera Treni şi un număr de
aşezări culturale, printre care bisericile bizantine eremite, castelul Traian
şi Biserica Sf. Maria, construită pe insula Maligrad. Lacurile Prespa,
situate la 850 m deasupra nivelului mării, sunt cele mai înalte lacuri
tectonice din Peninsula Balcanică. Lacurile au ape albastre şi sunt
transparente până la 20 de m în adâncime. La vest de Lacul Prespa Minor se
află Peştera Treni, săpată în piatră, unde excavaţiile arheologice
au scos la iveală rămăşiţe pre-istorice din epoca bronzului. Deasupra peşterii
se află o fortificaţie de aproape 1 m înălţime şi 4 m lăţime construită direct
în piatră care datează din epoca fierului şi despre care se crede că a fost
construită pentru a susţine peretele peşterii.
 |
| Lacul Ohrid |
NORD-VESTUL ALBANIEI
Această zonă a ţării este în principal una sălbatică, reunind arii populate de
animale sălbatice, lagune şi mlaştini. Cel mai important centru urban al
acestei zone a Albaniei este oraşul Shkodra. Este unul dintre cele
mai mari şi mai vechi oraşe ale statului (a fost fondat în secolul IV î.Hr.).
Pentru o perioadă, în timpul domniei regelui Gent, a fost capitala Iliriei şi
este primul punct de legătură cu tradiţiile albaneze pentru un vizitator ce
intră în ţară prin Muntenegru. Este cunoscut drept oraşul unde a avut loc prima
grevă a muncitorilor în 1901, iar în 1905 aici a fost sărbătorită pentru prima
dată ziua de 1 mai ca zi a muncii. În plus, oraşul este centrul catolicismului
în Albania.
 |
| Ruinele cetăţii Rozafaşi oraşul Shkodra pe fundal |
Cartierul Gjuhadol este o zonă
interesantă a oraşului ce conţine clădiri construite în stil veneţian şi unde
ies în evidenţă casele cu balustrade de fier la ferestre. Muzeul de istorie din
Shkodra a fost deschis în 1947 dar baza exponatelor sale este reprezentată de
fondul arheologic şi etnografic al mânăstirii franciscane şi seminarului
iezuit. Fondul fotografic Marubi se află în centrul oraşului şi conţine
negative ale unor fotografii realizate începând cu acum 150 de ani, inclusiv
prima fotografie albaneză, realizată de fotograful Pietro Marubi.
Parcul Naţional Theth se află la 70 km distanţă de Shkodra în Alpii
Albanezi, întinzându-se pe 2.630 ha. Cel mai des întâlnit copac ce creşte în
acest parc este fagul, pot figăsiţi aici fagi bătrâni de secole. Se găseşte
aici o varietate de plante, printre care şi o plantă endemică specifică doar
acestui parc. Pe lângă toate acestea, Parcul Theth are cea mai mare populaţie
de râşi din Albania, specie pe cale de dispariţie. Cascada Grunas din Parcul
Theth are 30 m înălţime. În apropierea cascadei se află peştera Birre me
Rrathe, cu multe galerii, stalactite şi stalagmite. Vizitatorii pot petrece mai
multe zile vizitând parcul, cazarea putând fi oferită de localnici în casele
lor de piatră cu acoperişuri cu specific alpin.
Lacul Shkodra este cel mai mare lac din Peninsula
Balcanică. Se întinde pe 368 ha dar adâncimea sa este destul de mică ceea ce
face ca viaţa acvatică să fie destul de săracă. Doar o parte a lacului aparţine
Albaniei, partea de nord fiind pe teritoriul Muntenegrului. Malurile lacului
sunt cele ce atrag turiştii. Partea nordică este o luncă joasă dar malurile
sudice sunt înalte şi stâncoase, aceastea fiind cele mai căutate de turişti.
Principalele activităţi ce se pot desfăşura pe acest lac sunt înotul, pescuitul
şi mersul cu barca. În partea nordică a lacului, în cartierul Culaj, se poate
face şi plajă.
ALBANIA SUDICĂ
În această parte a ţării se află oraşul Gjirokaster, declarat în
1961 „oraş muzeu” de către UNESCO. Este cel mai important oraş din sudul
Albaniei. Iniţial a fost o aşezare ilirică, în timpul Imperiului Bizantin a
devenit o fortăreaţă iar după ocuparea sa de către turci a devenit un important
centru al puterii administrative otomane. |
| Oraşul Gjirokaster văzut de pe cetate |
Atractivă pentru turişti este
arhitectura oraşului, priveliştea oferită de Valea Drino şi vârfurile Munţilor
Bureto. Oraşul a fost locul de naştere al lui Ismail Kadare, unul dintre cei
mai mari scriitori albanezi. Aici poate fi vizitat castelul Gjirokaster, o
fortăreaţă uriaşă ce domină Valea Drino. În castel se pot vizita Muzeul
Naţional al Armelor, o închisoare, locul unde se făceau execuţiile şi moscheea
Pajazut Khan. La ieşirea din castel se află o potecă mărginită de 200 de case
de piatră iar în partea nordică a fortăreţei este o piaţă cu 40 de magazine.
Tepelene este o
aşezare aflată pe malurile râului Vjosa. Este o fortăreaţă nu la fel de
impunătoare ca cele despre care am vorbit mai sus dar cu propriul său specific
şi propria atmosferă. Aici se poate vizita castelul lui Ali-Paşa Tepelene. O
aşezare cu origine ilirică. A fost distrus de către turci în 1492, doar ruinele
sale mai pot fi văzute astăzi în partea nordică. Tot turcii au ridicat în locul
acestuia un nou castel care se păstrează până astăzi în stare bună.
Parcul Naţional Brad din Hotove, denumit astfel după predominanţa acestui gen de copaci,
se întinde pe 1.200 ha. Parcul este considerat unul dintre cele mai importante
ecosisteme ale zonei mediteraneene. Pacul oferă vizitatorilor posibilitatea de
a desfăşura atât activităţi sportive dar şi recreative.
COASTA MĂRII IONICE
Numele oraşului Himara vine din grecescul „himarros”, care
înseamnă „pârâu”. Aici, cartierul Kala este cea mai veche aşezare a zonei,
datând de acum 4 mii de ani. Zidul oraşului a fost construit în secolul al
V-lea î.Hr. Himara este astăzi căutată mai ales pentru oportunităţile de
relaxare pe care le oferă şi pentru plajele sale, un exemplu fiind plaja
Potami.
Oraşul antic Butrint este un centru arheologic important al
Albaniei, fiind protejat şi de UNESCO. Este situat la sud de Sarada, la graniţa
cu Grecia. Se spune că oraşul ar fi fost fondat de locuitorii supravieţuitori
din Troia, ce au fugit aici după ce grecii au incendiat oraşul. E înconjurat de
un zid de apărare care nu este constrit drept, ci în zig-zag. Cetatea pătrată
din Butrint a fost constrită de Ali-Paşa Tepelene în 1807-1808, este localizată
aproape de mare şi a fost construită pentru a-i împiedica pe francezii din
Corfu să cucerească oraşul.
 |
| Templul grec din Butrint |
Pe lângă cele de mai sus, zona cu prinde şi alte cetăţi şi castele asemănătoare: cetatea Lekures, cetatea Borsh, cetatea lui ali-Paşa Tepelene din Golful Porto-Palermo, mânăstirea Mesopotam, biserica Sfântului Ştefan din Dhermi, mânăstirea din Panajia.
Cele mai cunoscute plaje de pe malul mării Ionice sunt Queparo, Borsh, Likove şi Kakome. Aici mai poate fi vizitată Peştera Piraţilor (se află în satul Dhermi şi se crede că aici se ascundeau adeseori piraţii pe vremuri), Parcul Naţional Llogara (aflat la graniţa dintre Marea Ionică şi Marea Adriatică), Insulele Ksamil (sunt insule mici şi stâncoase cu o vegetaţie specific mediteraneeană), „ochiul albastru” (ochiuri de apă cu origini carstice, ape cristaline de culoare albastră aflate în mijlocul vegetaţiei; se pot admira la 18 km de Sarada).
COASTA MĂRII ADRIATICE
Aflat la câţiva km de Tirana şi cu ieşire la mare Durres a
fost o statiune vestită în perioada comunistă, dar acum decăzută din cauza
neglijenţei. Cu toate acestea, istoria oraşului îl pune pe harta locaţiilor cu
potenţial turistic a lumii. Oraşul a fost fondat de greci în 627 î.Hr. şi numit
la vremea respectivă Epidamnos. În 431-404 î.Hr. a jucat un rol important în
războiul peloponezian al grecilor. A făcut pentru o perioadă parte dintr-un
regat iliric şi apoi a intrat sub dominaţie romană, fiind redenumit Dyrrachium.
Oraşul era sacru pentru Afrodita sau Venus, zeiţa iubirii, imagini cu ea
întâlnindu-se la tot pasul în muzeul din Durres. Pentru o perioadă scurtă,
1918-1920, oraşul a fost capitala Albaniei independente.
Vlora este al
doilea cel mai mare port al ţării, după Durres. Se află aşezat în golful larg
care leagă Marea Adriatică de cea Ionică şi aici şi-a proclamat Albania
independenţa în 1912 (astăzi, drept dovadă pentru aceasta rămâne Monumentul
Independenţei ridicat în Piaţa Drapelului din centrul oraşului). Vlora este un
oraş mic care după comunism a început să atragă turiştii prin priveliştele care
le oferă în timpul verii. În Vlora pot fi vizitate Muzeul Independenţei (unde
sunt artefacte din timpul războiului de independenţă al Albaniei) şi Muzeul Etnografic.
În afara oraşului se află cetatea Kanina, construită pe Muntele Shushica în
secolul al III-lea î.Hr.
 |
| Vlora |
Din Vlora
se poate ajunge cu uşurinţă pe Insula Sazan şi Peninsula
Karaburun. Insula are aproximativ 6 km² şi, deşi încă nu există nici un fel
de infrastructură ce ar putea atrage turişti aici, a servit ca şi bază navală
în timpul Războiului Rece. Încă se mai pot zări urme ale activităţii de atunci.
Peninsula Karaburun este cea mai mare peninsulă a ţării, având 16 km lungime şi
3,5 km lărgime. Peninsula atrage prin vegetaţia sa dar şi prin descoperirile
arheologice care s-au făcut aici. Se poate vizita peştera lui Haxhi Aliu, cea
mai mare peşteră de origine marină a ţării.
Oricum se află între Vlora şi Sarada şi este un oraş antic înfiinţat în secolele
VI-VII î.Hr. de greci. Mai târziu aşezarea a cunoscut schimbările datorate
civilizării, devenind un centru urban, dovadă fiind rămăşiţele arheologice: un
mic teatru şi o biserică ce datează din perioada bizantină.
Apolonia este o aşezare străveche care, fiind aşezată pe un deal,
domină întreaga zonă având acces şi la mare prin râul Agos. În secolul I avea
legături cu Corintul iar în secolele III-IV era un oraş înfloritor. În acea
perioadă au fost construite un templu, un teatru, o bibliotecă şi o serie de
vile înfrumuseţate cu ajutorul mozaicului. La vest de Apolonia se află
mânăstirea Pojan, construită de bizantini.
Alte obiective ce pot prezenta interes turistic pe malul mării Adriatice: laguna Karavasta (cea mai întinsă
lagună a ţării şi a Mării Adriatice), Estuarul şi Delta Shkumbini (care îşi
schimbă permanent forma şi contururile), laguna Zvernek-Narta (poate fi zărită
din Vlora), Parcul Naţional Pisha e Divjakës (aici se regăseşte 6,4% din
populaţia de pelicani dalmaţieni a planetei).
Informaţii utile
Limba oficială în Albania este
albaneza. Pe lângă aceasta se mai vorbeşte şi greaca, de către minorităţile de
orgine greacă. Celelalte limbi minoritare vorbite aici sunt: sârba,
macedoneana, romani şi aromâna.
Principala religie a
ţării este cea musulmană (70% din populaţie, urmare a lungilor ani de dominaţie
otomană), urmată de religia ortodoxă (în proporţie de 20% din populaţie) şi cea
romano-catolică (10%).
Albania înregistrează două tipuri
de climate. În partea centrală, de deal şi câmpie a ţării, clima
este temperat continentală, cu veri calde şi uscate şi ierni reci. În partea de
coastă, însă, pe malurile mării, clima este mediteraneeană, verile fiind
fierbinţi iar iernile blânde şi umede. În zonele muntoase iernile sunt mai
aspre, oraşele de aici înregistrând căderi de zăpadă din noiembrie şi până în
martie. Vara mai ales staţiunile sunt aglomerate dar acesta este momentul cel
mai propice vizitării Albaniei.
Moneda Albaniei este lek-ul, 1 RON fiind
egal cu aproximativ 32 lek.
Cetăţenii ţărilor membre UE nu au nevoie de viză pentru
a putea vizita ţara.
Nu se pun prea multe probleme în
privinţa siguranţei turiştilor. Se recomandă totuşi evitarea zonei
nordice, vecine Kosovo. Luptele au încetat aici dar serviciile şi
infrastructura sunt aproape inexistente.
Mulţumiri:
Menţiuni
Creditul pentru fotografiile prezentate mai sus aparţine realizatorilor acestora.
Comentarii
Trimiteți un comentariu