Algeria

Algeria este cea mai mare ţară din zona Mării Mediterane, cea mai mare ţară din lumea arabă şi (începând din 9 iulie 2011, după câştigarea independenţei de către Sudanul de Sud) cea mai mare ţară, ca suprafaţă, din Africa. Ţara este înconjurată de Maroc, Sahara Occidentală, Mauritania, Mali, Niger, Libia şi Tunisia. Statul se bazează în mare parte pe exploataţiile agricole şi exportarea de astfel de produse iar turismul nu este foarte bine dezvoltat, potenţialul său începând să fie exploatat abia recent. Cu toate acestea, Algeria adăposteşte o serie de arii protejate şi parcuri naturale care pot prezenta interes pentru turişti. Vegetaţia este specifică şi spectaculoasă, adăpostind şi specii de animale exotice, ce nu pot fi regăsite oriunde în lume. Algeria este străbătută în partea de sud de Tropicul Racului ceea ce poate spune multe despre relif şi climă iar faptul că Deşertul Sahara ocupă o mare parte a ţării poate reprezenta un aspect interesat pentru cei pasionaţi de călătorii şi aventură.

Din punct de vedere geografic, munţii împart Algeria în trei părţi. În nord, între Munţii Atlasul Tellian şi Marea Mediterană se află o fâşie de câmpie fertilă, între Munţii Atlasul Tellian şi Atlasul Saharian se află o zonă de podiş stâncoasă, în mare parte aridă şi cu precipitaţii limitate. Partea de sud a ţării, cea mai întinsă este ocupată în întregime de deşert. 80% din teritoriul Algeriei este acoperit de deşert, stepe şi regiuni muntoase. Acest lucru explică şi de ce mare parte a oraşelor ţării, la fel ca şi mare parte a populaţiei (90%) se află în regiunea nordică, pe coasta Mediteranei.

Războiul civil al Algeriei s-a întins până în prima parte a anilor ’90 şi asta a afectat întreaga ţară, inclisiv turismul. Recent, turismul a început să fie încurajat într-o anumită măsură, dar nu mulţi turişti aleg Algeria ca şi destinaţie. Ea rămâne totuşi o ţară exotică, iar cei aventuroşi îşi pot găsi locul aici.

 

Date despre trecutul ţării

În antichitate Algeria era cunoscută ca şi Numibia, un regat ce avea relaţii cu romanii şi grecii. În secolul al V-lea î.Hr. aceeaşi populaţie din partea de nord a Africii era numită de greci cu termenul de berberi. Aceştia au avut o serie de războaie de-a lungul timpului cu romanii, fenicienii, vandalii şi mai târziu bizantinii dar cea mai importantă pentru istoria şi cultura regiunii a fost invazia arabă din secolele VIII-XI.

În secolul al XVI-lea încercările spaniolilor de a cucerii noi teritorii i-a adus şi în această parte a Africii, reuşind să supună câteva oraşe. În aceeaşi perioadă, Alger este cucerit de turci, urmând ca întreaga Algerie să devină parte din Imperiul Otoman în 1517. Astfel, ţara devine în secolul al XVII-lea un fel de bază sau port pentru piraţii otomani.

Cea mai recentă ocupaţie, cea franceză, a început în 1830, o dată cu ocuparea Algerului. Astfel, ţara a fost transformată în colonie, Franţa fiind şi cea care a stabilit graniţele actuale ale ţării.

În 1954 începe războiul de independenţă al Algeriei, un război de gherilă iniţiat de Frontul Eliberării Naţionale. În 1962 războiul s-a încheiat printr-un acord al ambelor părţi iar Franţa a recunoscut Algeria ca şi stat independent.

Preşedintele ales atunci, Ahmed Ben Bella, a fost înlocuit în 1965 de Houari Boumedienne (despre care se spune că ar fi creatorul statului modern algerian). Guvernarea lui Ben Bella începuse deja să ia accente socialiste şi autoritare şi această stare de fapt a continuat şi sub conducerea lui Boumedienne. Părerile opuse nu erau acceptate, mass-media era controlată şi existenţa oricărui alt partid (în afara celui aflat la guvernare) era interzisă prin lege. În 1978 puterea a fost preluată de o altă conducere, mai liberală, dar nivelul corupţiei a crescut în acea perioadă. După 1980 a apărut o criză a populaţiei datorată industrializării forţate, începând să se dezvolte, în aceeaşi perioadă, un război civil între partizanii identităţii berbere şi cei înclinaţi spre cultura islamică.

Obiective  turistice 

Oraşul Alger, capitala ţării, se află în partea nordică a ţării, la Marea Mediterană şi este al doilea oraş ca mărime al Africii.  Numit „oraşul alb” de către localnici, istoria şi-a pus amprenta asupra oraşului. A fost pe rând oraş fenician, roman, berber, spaniol, otoman şi francez. Se regăsesc aici atât moschei dar şi o arhitectură tipic franceză colonială evidentă. 

Oraşul Alger, privire de ansamblu

Partea modernă a oraşului, dezvoltată de curând, se află în zona maritimă, majoritatea magazinelor şi restaurantelor găsindu-se în această zonă. Numit chiar oraş cosmopolitan, Algerul are o serie de cartiere bogate: Hydra, Ben Aknoun, El-Biar şi Bouzareahm, cu o abundenţă de restaurante şi cafenele dar şi un cartier vechi, Casbah, descris ca un oraş în sine.

Casbah este un fel de cetate, un obiectiv istoric ce are un aer specific. Este cel mai vizitat obiectiv turistic al Algerului iar din 1992 este protejat de UNESCO. Casbah atrage prin străzile sale înguste, asemănătoare cu un labirint. Adăposteşte o serie de moschei şi palate din perioada otomană şi ruinele unei vechi cetăţi.

Stradă din vechiul cartier Casbah

În Alger poate fi vizitată Grădina Botanică (cunoscută local sub numele de Jardin D’Essai du Hamma). Grădina a fost construită în 1832 şi este cea mai veche grădină din Algeria. Este împărţită în trei zone: grădinile franceze, grădinile engleze şi grădina zoologică, unde se află mai multe specii de animale. Recent, grădina s-a îmbogăţit cu o serie de restaurante şi centre de informare. În oraş se mai află o grădină zoologică, numită Ben Aknoun, cea mai veche din ţară şi care adăposteşte crocodili, maimuţe, cămile, elefenaţi şi tigri. Un alt obiectiv important al Algerului este bazilica Notre-Dame d’Afrique. Este o biserică romano-catolică, localizată în golful Algerului, pe o stâncă la 125 m deasupra mării. Datează din secolul al XIX-lea, fiind construită de un arhitect francez în spiritul arhitecturii acelei vremi.

Catedrala Notre-Dame d'Afrique

Pentru cei pasionaţi de istorie, în Alger se află Muzeul Bardo de preistorie şi etnografie, unde se găsesc diverse exponate, fosile, artefacte şi ceramică, toate datând din preistorie. Tot aici se află Muzeul Artelor Frumoase, cel mai apreciat muzeu de acest fel din Africa de Nord. Alte muzee în Alger: Muzeul Artelor Populare şi Tradiţiilor, Muzeul Naţional al Artelor Contemporane şi Moderne (ambele dedicate profilului artistic al Algeriei), Muzeul Copilăriei, Muzeul Naţional al Antichităţilor şi Agenţia Naţională de Arheologie.

Oraşul Oran (sau Ouahran), al doilea oraş ca mărime din Algeria, se află tot în partea nordică a ţării, la vest de Alger, înspre graniţa cu Maroc. Spre deosebire de capitală, Oran a fost fondat de andaluzieni, având influenţe spaniole. Cu toate acestea, mare parte din vechile clădiri cu arhitectură spaniolă au fost distruse în timpul unui cutremur ceea ce face ca în prezent arhitectura oraşului să aibă un aer mai degrabă modern.

Oraşul este faimos în primul rând prin faptul că este locul de naştere a muzicii africane „rai” dar adăposteşte şi alte câteva atracţii turistice alături de mijloace şi posibilităţi de petrecere a timpului liber. Printre acestea se numără marea moschee, construită în 1769 şi deschisă publicului, o ocazie ce nu trebuie ratată. Catedrala Sacre Coeur a fost construită de coloniştii francezi ca şi biserică dar a fost transformată în bibliotecă după ce Algeria şi-a câştigat independenţa. Mai pot fi vizitate Palatul Culturii, Piaţa 1 noiembrie, scuarul central al oraşului şi muzeul istoric Demaeght, cu exponate de acum mii de ani.

Catedrala Sacre Coeur din Oran, fostă biserică, în prezent bibliotecă

Annaba este tot un oraş vecin al Algerului, pe coasta Mării Mediterane, la est de capitală, înspre graniţa cu Tunisia. Istoria oraşului este legată de venirea fenicienilor, care la vremea respectivă îl numeau Hipponensis Sinus. Aici poate fi vizitată Biserica Sfântului Augustin (se spune că în Annaba, Sf. Augustin şi-a petrecut ultimii ani ai vieţii). În spatele bisericii se află ruinele romane. De asemenea, multe din clădirile oraşului datează din secolul al XII-lea.

Sidi-Fredj este un oraş-staţiune de la Marea Mediterană, căutat pentru plajele sale şi pentru serviciile de lux pe care le poate oferi dar şi pentru urmele istorice întipărite asupra sa. A fost primul oraş luat în stăpânire de coloniştii francezi în 1830 şi, de asemenea, a fost un port important în timpul celui de-al II-lea Război Mondial. Vechea fortăreaţă este o atracţie pentru turiştii care vin aici la fel ca şi peisajul pe care îl poate oferi. De asemenea, aici se pot practica sporturi acvatice. În general Sidi-Fredj este o destinaţie potrivită pentru cei ce vor să facă plajă şi să se relaxeze.

Djemila a fost în timpul romanilor un oraş cunoscut sub numele de Cuicul. Astăzi Djemila este un mic sat aflat în munţii din coasta nordică a Algeriei, dar ruinele fostului oraş se mai observă şi azi şi este un loc demn de vizitat pentru cei pasionaţi de istorie şi arheologie şi nu numai. Situl arheologic este protejat de UNESCO, ceea ce face ca mare parte a fostului oraş roman să fie destul de bine păstrat. Se mai pot observa şi astăzi bazilica, teatrul, forumul, baile romane, arcadele şi multe dintre zidurile oraşului.

Ruinele romane de la Djemila

O altă ruină aflată în partea de coastă a Algeriei este fosta colonie militară romană de la Tipaza. Ceea ce este diferit aici, faţă de celelalte ruine, este că fostul oraş are întipărite asupra sa urmele arhitecturale a mai multor civilizaţii: feniciană, romană, bizantină şi creştină. Mausoleul, forumul, bazilica, drumul principal, cimitirul, amfiteatrul, băile şi teatrul sunt încă observabile. De asemenea, o serie de legende cunoscute de localnici sunt legate de acest loc.

O mică parte din ruinele de la Tipaza

În apropiere de deşertul Sahara, lângă Batna, se află ruinele Timgad. În timp, nisipul a acoperit oraşul roman păstrând mare parte din clădiri în bună condiţie. În 1983 situl a fost recunoscut ca şi arie protejată de UNESCO. Se pare că iniţial regiunea a fost una fertilă acesta fiind şi motivul pentru care acest loc a fost ales de romani. Cu timpul, însă, exploatarea pământului şi de frişările au făcut ca zona să devină una deşertică. Oraşul a fost părăsit în secolul al VII-lea şi a fost redescoperit în 1881. Aici se poate observa teatrul roman, arcada lui Traian, templul Capitolinei, bazilica şi biblioteca.

Timgad

Tot la marginea deşertului, în Djanet, se află Tassili n’Ajjer, o serie de picturi preistorice pe piatră. 15.000 de astfel de picturi descriu scene din viaţa animalelor sălbatice şi pot spune multe despre oamenii care le-au realizat. De asemenea, o serie de fosile au fost regăsite în zonă. Regiunea este destul de bogată în vegetaţie în comparaţie cu deşertul care o înconjoară.

Exemplu pentru picturile de la Tassili n'Ajer

80% din teritoriul Alegeriei este ocupat de deşertul Sahara. O vizită în Algeria nu poate exclude aruncarea unei priviri asupra măreţiei oceanului de nisip.  Aproxiv 1,5 milioane de oameni, majoritatea triburi nomade, trăiesc fie la graniţele deşertului, fie chiar în interiorul acestuia, în oaze sau în zone cu ape freatice de suprafaţă. În Algeria se află două forme de relief specifice deşertului Sahara, Marele Erg Oriental şi Marele Erg Occidental. Sunt zone întinse (aproximativ 20% din suprafaţa deşertului) formate exclusiv din dune de nisip ce îşi schimbă permanent forma. Aici nu există nici un fel de rute sau drumuri şi nici sate. Cel mai mare dintre cele două este Marele Erg Occidental.

Dune de nisip în deşertul algerian

Parcul Naţional Taza este o rezervaţie a biosferei protejată de UNESCO aflată în partea maritimă a Algeriei. Este unul dintre cele mai mici rezervaţii ale ţării având doar 36 km². Aici puteţi regăsi grote, plaje de nisip, păduri şi stânci. Aici se află şi o specie de maimuţe aflată pe cale de dispariţie şi una de păsări (mici, cenuşii şi asemănătoare cu cionănitorile) specifice doar Algeriei.

Parcul Naţional Belezma acopera o zonă montană a Algeriei, aflându-se la 25 km N-V de Batna, în N-E ţării. Acoperă 262 km² din Munţii Belezma, parte a Munţilor Atlas. Aici se află 59 de specii de animale şi plante protejate, printre acestea numărându-se diferite specii de gazele şi capre şi şervalul, o felină pătată, cu picioarele lungi şi capul mic.

Parcul Naţional Ahaggar ocupă 450.000 km² din deşertul Sahara şi se află în parte sudică extremă a ţării. Cel mai apropiat oraş de această zonă este Tamenghest, zona fiind dominată şi de Munţii Ahaggar (tot aici se află şi cel mai înalt vârf muntos al Algeriei, Tahat, 3.000 m). Clima parcului este mai puţin secetaoasă decât cea a restului deşertului de aceea aici putându-se întâlni o serie de specii de animale şi plante ce nu ar supravieţui în alte zone. Pe lângă acestea, parcul este casa ghepardului saharian, specie pe cale de dispariţie.

Informaţii utile  
Limba oficială în Algeria este araba, dar un tip specific nord-african al arabei şi amestecat cu cuvinte ce provin din franceză. De asemenea, mulţi algerieni vorbesc franceza, un vorbitor al acesei limbi putându-se descurca cu uşurinţă aici. Limba engleză este mai puţin răspândită fiind cunoscută mai mult de tineri.

Religia dominantă a ţării este cea musulmană (un procent de 99%). Restul de 1% din populaţie sunt creştini sau evrei.

Moneda algeriană este dinarul. Un dolar american reprezintă cam 73 de dinari iar un euro, 102.

Clima ţării este aridă spre semi-aridă, cu ierni reci sau umede şi veri fierbinţi. În regiunea nordică, de coastă a ţării clima este mediteraneeană, mai moderată iar precipitaţiile sunt destul de frecvente. În restul ţării temperaturile sunt extrem de ridicate în timpul verii ca urmare a faptului că ţara este străbătută de Tropicul Racului (cea mai ridicată temperatură înregistrată aici a fost de 50,6°C la In Salah). În deşert sunt diferenţe mari de temperatură de la zi la noapte în timpul verii, nopţile putând fi chiar foarte reci. Vara durează din mai şi până în septembrie

Dacă doriţi să vizitaţi Sahara este recomandată aprovizionarea cu multă apă şi angajarea unui ghid

Algeria este ţară islamică, de aceea un anumit comportament respectuos este necesar. Dacă vizitaţi o moschee este bine să vă îmbrăcaţi conservator. Este recomandat să nu consumaţi băuturi alcoolice în public (depinde de în ce zonă a ţării vă aflaţi) şi dacă fumaţi în compania cuiva, să cereţi permisiunea acestuia.

În ceea ce priveşte siguranţa, în Algeria încă mai există conflicte dar doar în anumite zone (mai ales în sud). Nu e bine să călătoriţi noaptea şi evitaţi drumurile lăturalnice.

Mulţumiri 

www.algeria.com

www.algeria.world-guides.com 

www.state.gov 

en.wikipedia.org 

wikitravel.org 
ancienthistory.about.com 

Menţiuni: creditul pentru fotografiile prezentate mai sus aparţine realizatorilor acestora:
http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Algiers_coast.jpg (Damien Bolley)
http://fr.fotopedia.com/items/flickr-3624433225 (Toufik Lerari)
http://commons.wikimedia.org/wiki/File:NOTRE_DAME_D%27AFRIQUE.ALGER.jpg (Mehnimalik)
http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Cath%C3%A9drale_Oran.jpeg (Vatekor)
http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Djemila_1180510.jpg (Yelles)
http://www.fotopedia.com/items/flickr-2532775833 (Jean-Pierre Dalbera)
http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Timgad_Trajan.jpg (phr61)
http://www.fotopedia.com/items/flickr-137421445 (Gruban)
http://en.wikipedia.org/wiki/File:Dunes.jpg (Anthere)

·