Belarus

Belarus este un stat situat în nord-estul Europei, fără ieşire la mare şi înconjurat de la nord de Letonia, Rusia, Ucraina, Polonia şi Lituania. Belarus (al cărei nume înseamnă Rusia Albă) a avut o istorie zbuciumată, aflată pentru o perioadă lungă de timp sub umbrela Rusiei sovietice. Acest lucru este evident şi astăzi, la mai bine de 20 de ani de la căştigarea independenţei, Belarus este încă în mod major influenţată de modul de viaţă specific perioadei sovietice cu foarte puţine accente occidentale. Dar chiar în aceasta poate rezida farmecul ţării pentru o persoană obişnuită cu un stil de viaţă diamentral opus. Cu un relief presărat în întregime de dealuri joase şi câmpii, păduri seculare întinse (aproape 40% din suprafaţa ţării este acoperită de păduri), sate pitoreşti cu oameni primitori, locuri cu încărcătură culturală, castele vechi, mănăstiri şi biserici numeroase, Belarus nu duce lipsă de locuri unice şi atrăgătoare pentru turişti.

Scurtă istorie a ţării

Primele mărturii ale unor aşezări umane în Belarus datează de acum 100 000 - 35 000 de ani, din epoca de piatră, în regiunea Homel. În secolele al VIII-lea şi al VI-lea î.Hr., zonele riverane ale ţării erau ocupate de trei culturi baltice dominante care până în secolul al VII-lea d.Hr. au fost îndepărtate de slavi. Aceştia au pus şi bazele primelor formaţiuni statale în ceastă zonă, în secolele al VI-lea şi al IX-lea d.Hr.

În secolul al XIII-lea teritoriul actualei ţări era parte din Marele Ducat al Lituaniei, o formaţiune statală puternică a acelei perioade, ce cuprindea regiuni întinse de la Marea Baltică şi până la Marea Neagră. Ducatul a fost unit cu Polonia în jurul anului 1500. Statul nou format este măcinat de războaie şi îşi pierde independenţa în 1772 iar teritoriul Belarusului devine parte a Imperiului Ţarist.

După încheierea Primului Război Mondial Belarus devine parte a Uniunii Sovietice iar în timpul celui de-al II-lea Război Mondial este ocupat de trupele germane timp de trei ani, perioadă soldată cu moartea a două milioane de oameni. După război, Belarusul redevine republică sovietică dar garantându-i-se câteva drepturi, printre care şi acela de a face parte şi a avea un vot suplimentar în Organizaţia Naţiunilor Unite.

După dezintegrarea URSS-ului în 1991, partidul comunist devine forţa politică dominantă a ţării, cu intenţii evidente de a păstra legăturile cu Moscova. În 1994 Aleksandr Lukaşenko devine primul preşedinte al Belarusului, fiind reales în 2001, 2006 şi 2010.

Destinaţii turistice

Minsk

Capitala Belarusului a fost distrusă în timpul celui de-al II-lea Război Mondial în proporţie de 80%. Oraşul a început să fie reconstruit în 1950 după gusturile lui Stalin. Cu excepţia câtorva clădiri ce au supravieţuit din secolul al XVII-lea, azi Minsk este imaginea perfectă a arhitecturii staliniste sovietice. 

În ciuda aparenţei rigide a clădirilor, arena culturală a oraşului este diversă şi poate ascunde spaţii moderne, fie ca e vorba de restaurante, cafenele sau cluburi de noapte. Pentru cei avizi de cultură, în Minsk se poate vizita Muzeul de Artă a Belarusului unde sunt expuse lucrări ale artiştilor locali din perioada 1940-1970. Între acestea se află şi lucrări ale lui Yudel Pen, profesorul lui Marc Chagall, printre care şi un portret al pictorului, datând din 1914. Palac Mastactva (Palatul Artei) prezintă expoziţii de artă modernă şi antichităţi. De asemenea, se poate vizita Biblioteca Naţională a Belarusului, dacă nu pentru cele două milioane de exemplare pe care le adăposteşte şi pentru galeriile de artă de aici, cel puţin pentru arhitectura sa sub formă de rombicuboctaedru, luminat pe timp de noapte. 

Clădirea Bibliotecii Naţionale din Minsk

Suburbia Trinity (Traetskae Pradmestse) este o zonă pitorească a oraşului, localizată pe malul râului şi este singura zonă din Minsk care aminteşte de oraşul vechi şi de atmosfera de dinainte de război. Clădirile de aici au fost special renovate în acest spirit, iar după terminarea lucrărilor zona a fost transformată într-un muzeu în aer liber. Clădirile de aici sunt presărate cu muzee, magazine de antichităţi, buticuri, restaurante, cafenele şi galerii de artă. 

Suburbia Trinity

La mică distanţă de Minsk se află complexul memorial de la Khatyn, un loc aproape sacru pentru beloruşi. Până în 1943 aici se afla un sat ca oricare altul. În timpul celui de-al II-lea Război Mondial satul a fost incendiat şi distrus în întregime de armata nazistă. Toţi cei 149 de locuitori dintre care 75 copii au fost  strânşi şi închişi într-un hambar căruia i s-a dat apoi foc. Un singur bărbat a reuşit să supraviţuiască fără a putea, însă, să-şi salveze şi fiul. Astăzi aici se află o statuie dedicată acestuia şi fiului său iar pe locul fostului sat a fost construit acest complex în memoria tuturor victimelor celui de-al doilea Război Mondial de pe cuprinsul Belarusului. În cadrul complexului se află un cimitir simbolic dedicat tuturor celor 185 de sate din Belarus distruse de invadatori şi 26 de coşuri de fum cu clopote, câte unul pentru fiecare familie din Khatyn ce şi-a pierdut viaţa în 1943.

Complexul memorial Katyn, imagine de ansamblu

Brest
În comparaţie cu Minsk, atmosfera este diametral diferită în Brest. Cu izul său mai degrabă european oraşul se distanţează total de atmosfera sovietică a capitalei. Aflat în sud-vestul ţării, la graniţa cu Polonia (din care cândva a făcut parte), atracţia turistică majoră a oraşului este reprezentată de cetatea Brest. Cetatea a fost construită la începutul anilor 1830 şi se întinde pe suprafaţa a aproximativ 4 km². Pentru belaruşi cetatea este un templu, un monument ce aminteşte de eroismul acesteia în lupta cu Germania din timpul celui de-al II-lea Război Mondial. Cetatea nu a fost reconstruită după război tocmai pentru a reaminti de acele momente. 

Zid din cetatea Brest

În oraş se pot vizita Muzeul Artei Confiscate, un muzeu ieşit din comun ce expune obiecte de artă, icoane, bijuterii şi alte obiecte de valoare ce au fost confiscate de la traficanţii care încercau să le treacă peste graniţă, în Polonia, în anii '90 sau Muzeul Tehnologiei Feroviare, un muzeu în aer liber cu o colecţie de locomotive şi vagoane de lux de la începutul secolului al XIX-lea. 

În apropierea oraşului Brest se află Parcul National Belovezhskaya Pushcha, întins pe 87.000 ha, acoperind una dintre cele mai vechi păduri ale Europei. Parcul a devenit parte a Patrimoniului Mondial UNESCO în 1992. Mulţi dintre arborii de aici (brazi, pini şi frasini) au vârsta medie de 100 de ani iar unii stejari depăşesc chiar 500 de ani. Aici se află, de asemenea, cea mai mare populaţie de zimbrii din lume. Pe lângă pădure, parcul mai adăposteşte o grădină zoologică, o bibliotecă şi un muzeu ce susţine artizanatul local.  

La 37 km nord de Brest, la marginea pădurilor din Parcul Naţional Belovezhskaya Pushcha, se află Turnul Kamenets, un turn înalt de 30 m construit din cărămidă roşie în a doua jumătate a secolului al XIII-lea.

Turnul Kamenets

Mir
La 120 km distanţă de Minsk, în oraşul cu acelaşi nume se află castelul Mir, unul dintre cele mai importante şi remarcante obiective turistice din Belarus. Castelul datează din secolul al XVI-lea şi este primul monument cultural al Belarusului devenit parte a Patrimoniului Mondial UNESCO. Construcţia îmbină arhitectura gotică cu cea barocă şi renascentistă. A suferit stricăciuni multiple în timpul războaielor napoleoniene dar a fost restaurat şi redeschis publicului după 2010. Castelul este, de asemenea, înconjurat de un parc cu multe lacuri şi grădini elaborate.

Castelul Mir

În oraşul Mir mai pot fi vizitate şi cimitirul evreiesc sau biserica catolică, construită în secolul al XVI-lea de către arhitectul italian Bernardoni. 

Polotsk
Polotsk este cel mai vechi oraş din Belarus şi prima capitală culturală a ţării. Principalul obiectiv turistic este catedrala Sf. Sofia, aflată în centrul oraşului. Catedrala datează din 1066 dar a fost distrusă de-a lungul istoriei şi reconstruită în stil baroc. Unii dintre pereţii subsolului aparţin însă construcţiei iniţiale. 

Catedrala Sf Sofia din Polotsk

Aici mai pot fi vizitate mănăstirea dedicată Sfintei Eufrosinia din Polotsk, mănăstire ce datează din secolul al XII-lea, podul roşu de peste râul Polota ce comemorează bătăliile sângeroase din timpul războaielor napoleonieine, Muzeul Tipografiei şi Muzeul Istoriei şi Culturii Regionale.

Vicebsk
Oeaşul Vicebsk se află în nord-estul ţării, în apropiere de graniţa cu Rusia şi este cunoscut ca şi oraş natal al pictorului Marc Chagall, care a copilărit şi a studiat aici înainte de a se muta în Sankt Petersburg. Casa sa natală a fost transformată în muzeu, în oraş existând şi un muzeu dedicat operei sale. 

Casa memorială Marc Chagall din Vicebsk

Hrodna
Aflat în vestul ţării, în apropiere de graniţele cu Lituania şi Polonia, Hrodna este oraşul care a supravieţuit cel mai bine războiului şi care, spre deosebire de celelalte oraşe ale Belarusului aminteşte mai mult de Europa Occidentală decât de Uniunea Sovietică. În Hrodna turiştii sunt atraşi de centrul vechi al oraşului, de biserica Kalozh şi de castelul vechi, ambele medievale, datând din secolul al XI-lea. Castelul a suferit modificări majore în perioada renascentistă.

În aceeaşi regiune se află şi castelul Krevo, datând din secolul al XIV-lea, primul castel din piatră construit în zonă. Aici a fost semnată uniunea dintre Polonia şi Marele Ducat al Lituaniei din secolul al XIV-lea. Castelul are două turnuri iar zidurile sale au 2,5 m în grosime şi 13 m înălţime. Din păcate, după Primul Război Mondial din castel au rămas doar ruine iar turnurile au fost distruse aproape complet. Există şi câteva legende legate de aceste ruine. Una dintre ele vorbeşte despre un tunel subpământean ce ar lega castelul de Vilnius sau despre o tânără fată ce a fost zidită de vie în zidurile castelului.

Ruinele castelului Krevo

Nesvizh
Nesvizh este una dintre puţinele asezări istorice ce a supravieţuit intact numeroaselor raiduri de distrugere suferite de Belarus de-a lungul multelor războaie. Oraşul se află la 120 km distanţă S-V de Minsk şi datează ca aşezare din secolul al XIII-lea. Aici se află ceea ce este considerat de către localnici cel mai frumos castel din Belarus, castelul Nesvizh. Castelul a început să fie construit în 1584 şi a servit ca şi reşedinţă familiei Radzivil din secolul al XVI-lea şi până 1939 când au fost izgoniţi de Armata Roşie. Castelul a servit ca şi sanatoriu în perioada sovietică dar apoi, devenind parte a Patrimoniului Mondial UNESCO, a fost restaurat şi redeschis publicului începând din 2012. Castelul esde înconjurat de grădini şi lacuri ce formează un peisaj impresionant.

Castelul Nesvizh

În Nesvizh mai pot fi vizitate Biserica Corpus Christi, o clădire barocă unde sunt îngropaţi membrii familiei Radzivil, poarta Sluck, datând din secolul al XVIII-lea şi clădirea primăriei cu arhitectura sa barocă.

Informaţii utile
Limbile oficiale vorbite în Belarus sunt belarusa şi rusa.

Principala religie practicată în Belarus este religia creştin-ortodoxă. Majoritatea monumentelor şi atracţiilor arhitectonice ale ţării au la bază tradiţiile ortodoxe. Alte religii practicate în belarus sunt cea catolică, protestantă, iudaică şi musulmană.  

Clima în Belarus face tranziţia dintre clima temperat continentală şi cea oceanică. Iernile sunt reci cu temperaturi de la - 4°C la -8°C iar vara temperatura medie ajunge până la 19°C. Cele mai multe precipitaţii au loc în timpul verii. 

Moneda oficială este rubla belarusă (BYR). 1 RON este egal cu aproximativ 3100 de ruble belaruse.

Pentru a efectua o călătorie în Belarus cetăţenii români au nevoie de viză. 

Mulţumiri
www.belarus.by
www.worldtravelguide.net
www.lonelyplanet.com
wikitravel.org

Menţiuni
Creditul pentru fotografiile prezentate aparţine realizatorilor acestora:
Clădirea Bibliotecii Naţionale (Ermakov)
Suburbia Trinity (Bogomolov.PL)
Complexul memorial Katyn (Dave Proffer)
Cetatea Brest (Szeder László)
Turnul Kamenets (Da_voli)
Castelul Mir (YaroshevYuryy)
Catedrala Sf Sofia (Jurasikt)
Casa memorială Marc Chagall (Paju)
Castelul Krevo (Михаил Бровко)
Castelul Nesvizh (Alena by)