Angola

Situată între Ecuator şi Tropicul Capricornului, în partea central-sudică a Africii, Angola este înconjurată de la nord la sud de Republica Democrată Congo, Zambia şi Namibia şi de Oceanul Atlantic în vest. Angola mai are o mică provincie exterioară graniţelor sale, Cabinda, cu ieşire la ocean şi situată între Congo şi Republica Democrată Congo. Fiind încă una din cele mai sărace ţări ale lumii şi măcinată de 27 de ani de război civil, cu pericole la tot pasul, Angola nu este printre cele mai populare state când vine vorba despre turism. Dar poate tocmai în faptul că nu este încă invadată de turişti şi păstrează o atmosferă nealterată constă farmecul său. Potenţialul său turistic constă în plajele sale sălbatice sau amenajate presărate de-a lungul coastei atlantice, un oraş ce începe să se dezvolte, Luanda, o serie de parcuri naturale ce ascund peisaje frumoase şi o faună specific africană, o muzică tradiţională şi oamenii liniştiţi ce încă trăiesc organizaţi în triburi pe tot întinsul ţării. Dacă sunteţi aventuroşi, pregătiţi şi informaţi cu toate regulile de siguranţă necesare pentru orice călătorie în această ţară şi vă plac peisajele sălbatice, oraşele coloniale africane şi aveţi gust pentru culturi şi moduri de viaţă diferite, o călătorie în Angola poate fi recomandată.

Istoria ţării

Până în secolul al XV-lea, teritoriul actualei Angole a fost ocupat de populaţii bantu ce au locuit aici încă din secolul al VI-lea î.Hr., organizaţi în regatul Ndongo, parte a marelui regat Congo. În 1483 portughezii conduşi de Diogo Cao ajung în zonă stabilind relaţii bazate în principal pe comerţ cu regele regatului Congo. În 1575 exploratorul portughez Paulo Dias de Novais fondează actuala capitală a Angolei, Luanda, sub numele de Sao Paulo de Loanda. O serie de alte oraşe sunt fondate de-a lungul coastei atlantice, principala funcţie a acestora fiind de a facilita comerţul cu sclavi. De atunci şi până în 1836, când sclavia a fost abolită, Angola este principala sursă de sclavi a portughezilor, majoritatea fiind trimişi în Brazilia. În aceeaşi perioadă (secolul al XVI-lea), Angola devine colonie portugheză.

Abia în 1975 Angola îşi câştigă independenţa faţă de Portugalia dar imediat după aceea, izbucneşte un război civil între principalele mişcări de independenţă create în timpul ocupaţiei portugheze: MPLA, susţinută de Cuba, şi UNITA şi FNLA, susţinute de Africa de Sud şi SUA. Conflictul deschis a durat până în 1990, timp în care MPLA a organizat şi menţinut un regim asemănător cu cel din ţările socialiste dar dispute armate au mai avut loc şi după această perioadă, până în 2002, când liderul UNITA este ucis. UNITA declară atunci încetarea ostilităţilor şi devine partid politic. Actualul preşedinte al Angolei este Jose Eduardo dos Santos, în paralel conducător al MPLA.

Angola a început să se restabilizeze după război dar numeroase terenuri minate se află încă pe teritoriul ţării, preşedintele amână instituirea alegerilor democratice iar în provincia externă Cabinda trupele de gherilă încearcă să obţină independenţa provinciei.

Destinaţii turistice

Luanda

Capitala Angolei se află în vestul ţării, pe coasta oceanică, şi este cel mai mare oraş al ţării. Revenindu-şi după război, Luanda este încă un oraş sărac. Cuprinde laolaltă clădiri noi şi clădiri vechi ce amintesc de trecutul colonial, peisaje exotice şi cartiere unde sărăcia este la ea acasă.  
       

Printre obiectivele turistice importante ce nu trebuie ratate în Luanda se numără clădirile în stil colonial risipite pin oraş ce, alături de oamenii întâlniţi şi specificul locului, amintesc de istoria ţării. Banca Naţională a Angolei este o clădire mare, colonială, cu ziduri de culoare cărămizie, construită lângă golful mărginit de palmieri. Fortul San Miguel a fost construit în 1576 şi a servit drept centru administrativ al Luandei la începutul perioadei coloniale. A fost un fel de garnizoană militară şi aici erau de obicei închişi sclavii. Tunuri, celulele sclavilor şi plăci ceramice ce detaliază istoria ţării pot fi văzute în interiorul fortului. 

Fortul San Miguel

Biserica Nossa Senhora do Populo („Igreja da Se”) este prima biserică anglicană a Angolei. A fost construită în 1482 în stil baroc şi este considerată un obiectiv cultural important al Angolei. Mausoleul lui Agostinho Neto este o construcţie înaltă sub formă de obelisc, dedicată lui Agostinho Neto, primul preşedinte al Angolei şi cel ce a ajutat la obţinerea independenţei ţării. 

Mausoleul lui Aghostino Neto

În piaţa Benfica puteţi cumpăra suveniruri: picturi, piei de animale, bijuterii, sculpturi în lemn, măşti şi alte astfel de produse. Muzeul Naţional al Istoriei Naturale cuprinde numeroase specii de animale, peşti, păsări şi insecte specifice regiunii, multe dintre ele dispărute sau pe cale de dispariţie. Muzeul Naţional de Antropologie este dedicat istoriei şi culturii poporului angolez, având o mulţime de exponate printre care sculpturi, unelte, arme, bijuterii, instrumente muzicale şi articole de îmbrăcăminte ce descriu cultura locului. Muzeul Naţional al Sclaviei descrie istoria Angolei din acest punct de vedere şi a impicării ei în comerţul cu sclavi. Se află la 18 km de Luanda şi este găzduit într-o capelă din secolul al XVII-lea, acolo unde sclavii erau botezaţi înainte de a fi trimişi pe plantaţiile din America.

Muzeul Naţional al Sclaviei

Pentru cei ce preferă vacanţele relaxante în locuri însorite, în Luanda se află o serie de plaje ce pot servi acestui scop: Ilha do Cabo, Palmeirinhas şi Corimbo. Plaja Santiago se află la 45 km nord de Luanda, fiind supranumită şi „plaja epavelor” din cauza navelor eşuate aici, atracţia turiştilor şi a fotografilor, printre care şi cunoscutul vas angolez „Karl Marx”.

Aflată lângă Luanda, Peninsula Mussulo este una dintre cele mai cunoscute atracţii turistice pentru cei ce vizitează Luanda. Aici se poate face plajă, se poate lua masa într-un restaurant modern sau puteţi gusta o serie de măncăruri tradiţionale angoleze, puteţi petrece o zi relaxantă la un picnic la umbra cocotierilor şi puteţi vedea numeroşii pescari locali în acţiune.

Peninsula Mussulo

Benguela

Oraşul Benguela se află în partea central-vestică a Angolei, pe coasta atlantică. Localnicii supranumesc oraşul "Salcâmul stacojiu". Aici se găsesc o serie de plaje deşertice, cea mai importantă dintre acestea fiind Baia Azul. Se pot face scufundări, se poate pescui în adâncuri şi se poate vizita oraşul cu clădirile sale din perioada colonială. Cunoscută în raport cu acest oraş este Calea Ferată Benguela, ce mai demult lega oraşul de Congo şi Zambia. Războiul civil, însă, a avut efecte destructive asupra infrastructurii acesteia. În prezent se încearcă reconstrucţia ei dar momentan doar segmentul dintre Lobito şi Benguela este reparat.

Banca Naţională din Benguela, clădire colonială

Namibe

Namibe este al treilea cel mai important port al Angolei. În jurul oraşului, în provincia cu acelaşi nume, puteţi regăsi atât plaje însorite cu posibilitatea de a face sporturi acvatice, un relief specific regiunilor deşertice cu dune de nisip (Deşertul Namib), o pădure tropicală în nord şi savane întinse în sud. Vegetaţia este unică în această regiune. Aici se află welwitschia mirabilis, o plantă deşertică ce seamănă cu o caracatiţă uriaşă. Are 2-3 m în diametru şi este carnivoră. În trecut regiunea era cunoscută pentru varietatea de antilope ce o populau. În prezent însă, din cauza războiului îndelungat, nu mai există date cu privire la numărul şi varietatea acestora. 

Welwitschia mirabilis

Lubango

Este capitala provinciei Huila şi se află în Podişul Angolei la 1.700 m deasupra nivelului mării, fiind înconjurat de munţi cu înălţimi până la 2.200 m. Pe unul dintre aceşti munţi se află statuia „Cristo Rei”, o copie a statuii gigantice a lui Iisus Hristos din Brazilia. În apropiere se află trecătoarea Tundvala, o fisură vulcanică, de unde se poate admira vestitul drum Serra da Leba, ce traversează în zig-zag dealul pe care este construită. Drumul din Lubango spre Namibe este încă practicabil şi oferă o privelişte frumoasă coborând din vârful podişului până în mijlocul deşertului. 

Cristo Rei, Angola

Serra da leba

Malanje

Oraşul se află în partea nordică a ţării, în Podişul Bihe, nu departe de capitală. În provincia cu acelaşi nume, nu departe de oraşul Malanje, se află Rezervaţia specială Luando. A fost proclamată rezervaţie naturală în 1938 şi a devenit rezervaţie specială în 1955. Se întinde pe 828.000 ha şi îşi trage numele de la răul Luando care o mărgineşte. Rezervaţia a fost creată pentru a proteja o specie de antilopă, despre situaţia căreia nu s-a mai ştiut nimic pe parcursul răzbiului. Astăzi s-a confirmat că au fost văzute cel puţin 5 exemplare. Pe teritoriul ei se află frumoasele cascadele Calandula, numite şi Duque de Baraganca, care se numără printre cele mai înalte cascade din Africa. 

Cascada Calandula

Parcul Naţional Iona

Parcul se află în provincia Namibe, la 200 km distanţă de oraşul Namibe. Este cel mai întins parc din Angola având o suprafaţă de 1,6 milioane ha. Parcul cuprinde un relief variat, de la coasta atlantică, la dune de nisip, o câmpie întinsă în partea centrală şi munţii Tchamalinde în est. Pe suprafaţa sa se află 31 de izvoare naturale, dintre care 8 au apă potabilă. Aici puteţi întâlni elefanţi, rinoceri, gheparzi, hiene, zebre, leoparzi şi anumite specii de şacali. Din păcate, braconajul întâlnit în majoritatea parcurilor angoleze şi distrugerea infrastructurii au avut efecte şi asupra faunei parcului. În prezent situaţia anumitor specii de animale ca, spre exemplu, cea a rinocerului negru, este necunoscută.

Parcul Naţional Kissama (Quissama)

Situat la 70 km sud de Luanda, parcul face parte în prezent dintr-un proiect de reabilitare numit „Operaţiunea Arca lui Noe”. În anul 2000, 16 elefanţi au fost aduşi din Africa de Sud pentru a popula parcul, fiind urmaţi apoi de zebre, struţi, animale de pradă şi girafe. Pe lângă aceştia, mai puteţi întâlni aici bivoli, mistreţi sălbatici şi o specie rară de antilope, palanca, ce trăiesc numai în Angola. Regiunea de coastă a parcului este folosită de broaştele ţestoase pentru a depune ouă. Există mijloace de cazare în interiorul parcului, cabane cu utilităţi sanitare, aer condiţionat şi paturi acoperite de plase pentru ţânţari.

Parcul Naţional Mupa

Parcul se află în sudul Angolei, în provincia Cunene. A fost proclamat Parc Naţional în 1964 şi se întinde pe o suprafaţă de 660.000 ha. Parcul a fost creat pentru a proteja o subspecie a girafei dar în 1974 aceasta dispăruse deja. Azi, aici puteţi vedea lei, leoparzi, câini sălbatici, hiene, hipopotami dar, ca în mai toate parcurile naturale din Angola, efectivul acestora şi situaţia lor exactă este necunoscută. Un număr de triburi pastorale nomade angoleze locuiesc în interiorul parcului.

Parcul Naţional Cameia

Se află în estul ţării, în provincia Moxico, având o suprafaţă de 1 milion ha. Se află la 1.100 m înălţime şi este străbătut de râurile Luena şi Chifumange şi mărginit de fluviul Zambezi. Mare parte a parcului este format de bazinele inundabile ale acestor râuri. Din acestă cauză flora întâlnită aici este una nespecifică restului Angolei. La marginea parcului se află două lacuri, Lacul Cameia şi Lacul Dilolo, cel mai mare lac al Angolei, ambele populate de numerose păsări acvatice.

Informaţii utile şi elemente cu privire la siguranţă

Limba oficială în Angola este portugheza. Pe lângă aceasta mai sunt răspândite limbile populaţiilor native majoritare: umbundu, kimbundu, kikongo, chokwe, mbunda şi oxikuanyama. Puţini locuitori cunosc limba engleză.

Deşi se află în zona subtropicală, clima Angolei nu este specifică acestei zone din cauza curenţilor atlantici şi a deşertului Namib din sud. Drept urmare, Angola are două anotimpuri distincte: un anotimp cald şi ploios ce durează din octombrie şi până în aprilie şi unul uscat ce durează din mai până în septembrie. În funcţie de anumite zone ale ţării clima poate fi puţin diferită dar cea mai bună perioadă în care se poate vizita ţara este din iunie până în septembrie, în timpul lunilor mai reci şi uscate.

Conform unor estimări din anul 2001, religia principală este cea romano-catolică, în procent de 68% din populaţie. Protestantismul reprezintă 20%, extrem de răspândite fiind religiile şi credinţele originare indigene. Împreună, acestea din urmă formează 12% din totalul populaţiei angoleze.

Moneda oficială în Angola este kwanza, un euro reprezentând aproximativ 126 de kwanza iar un dolar american, aproximativ 90 kwanza. Şi plata în dolari americani este acceptată în anumite locuri.

Riscul de îmbolnăvire cu boli infecţioase este destul de răspândit în Angola, de aceea se recomandă să nu se bea decât apă îmbuteliată şi protejarea de muşcăturile ţânţarilor prin folosirea diferitelor produse farmaceutice şi a plaselor pentru insecte.

Toţi turiştii au nevoie de viză pentru a intra în ţară. De asemenea este nevoie de vaccinare împotriva febrei galbene iar paşaportul trebuie să fie valabil pentru cel puţin încă 6 luni.

Din cauza războiului îndelungat şi a situaţiei în care se află ţara, o serie de măsuri de siguraţă sunt necesare dacă doriţi să realizaţi o vizită în Angola. Şederea în Luanda este relativ sigură, atâta timp cât nu vă aventuraţi în cartierele mărginaşe, nu ieşiţi în stradă singuri pe timpul nopţii şi cereţi permisiunea când faceţi fotografii pentru a nu fi amendaţi. Dacă doriţi să călătoriţi în afara capitalei va trebui să fiţi mai precauţi. Nu părăsiţi Luanda fără să aveţi un cunoscător cu dumneavoastă, călătoriţi preferabil în grupuri şi nu pe timpul nopţii, evitaţi să fotografiaţi obiective militare, inclusiv clădiri guvernamentale, pe tot cuprinsul ţării şi evitaţi sub orice formă să păşiţi în zone marcate cu HALO sau cu orice fel de alte marcatoare vopsite cu roşu deoarece acestea înconjoară terenuri minate. De asemenea, faceţi copii legalizate la un notariat din Angola a paşaportului şi nu daţi originalul nimănui, nici măcar poliţiei. Nu se recomandă vizitele în provinciile Lunda Norte şi Lunda Sul unde au fost înregistrate atacuri asupra străinilor şi mai ales în provincia Cabinda, unde răscoalele continuă.

În ceea ce priveşte mijloacele de comunicaţie, infrastructura a fost în mare parte distrusă şi doar o mică parte a fost reconstruită. În afara marilor zone urbane există riscul să fie terenuri minate nedescoperite. Dacă faceţi călătorii între marile oraşe se recomandă angajarea unui taxi sau folosirea liniilor aeriene.

Mulţumiri:

www.africa.com 

wikitravel.org

www.africa-ata.org  (Helen C. Broadus)

www.state.gov

news.bbc.co.uk

www.angola.org

en.wikipedia.org

www.lonelyplanet.com

www.worldtravelguide.net

www.world66.com

www.smartraveller.gov.au

angolarising.blogspot.com

Menţiuni: creditul pentru fotografiile prezentate mai sus revine realizatorilor acestora:
https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Luanda1.jpg (Erik Cleves Kristensen)
http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Luanda-SMiguelFort2.jpg (Erik Cleves Kristensen)
http://www.flickr.com/photos/1village/3005107443/ (oneVillage Initiative)
http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Museu_da_Escravatura_%28Luanda,_Angola%29.jpg (Joao Sousa)
http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Mussulo,_Angola.jpg (Juvenalia Brito)
http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Banco_Nacional,_Benguela,_Angola.jpg (F H Mira)
http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Welwitschia_mirabilis.jpg (Hans Hillewaert)
http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Cristo_Rei_of_Lubango.jpg (211055530 Barata A)
http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Serra_da_leba.jpg (211055530 Barata A)
http://www.flickr.com/photos/mariopinho/3248260853/ (Mario Pinho)
http://www.flickr.com/photos/mp3ief/3397587369/ (mp3ief)